Cand ma priveste simt o toropeala cu miros de somn
Ochii ei ma privesc fix de cate ori merg pe acolo
Cand trec cu prietenii sau trec solo.
Privirea ei rece si trista ma copleseste
Ma priveste lung dar niciodata nu-mi zambeste
Cand vreau sa ii vorbesc o vad cum se fereste privirea
Uneori are lacrimi in ochi si eu ma pierd cu firea.
De acolo de la primul etaj parca imi sopteste
Sa nu o mai privesc si asta ma nelinisteste
Atatea ganduri imi trec prin cap fara raspuns
De ce o vad mereu trista si cu adevarul ascuns.
Intr-o zi imi fac curaj si ii fac semn sa coboare
Dar da din cap negativ nevrand sa arate c-o doare
Imi face un semn sa plec pe un zambet fortat
Si ochiu-i trist dar macar plec cu gandul ca am incercat.
Asa treceau zilele o vedeam tot mai trista
Mergeam pe acolo si incercam sa ma prefac ca nu exista
Era frumoasa dar trebuia sa o scot din cap
Desi stiam ca greu de gandul asta o sa scap.
Dar am ramas uimit parca trezit din somn
Cand mi-a strigat de la balcon numarul ei de telefon
Si am vorbit zile si nopti trecea timpul usor
Cand ii auzeam vocea aia dulce in receptor.
Vroiam s-o vad dar ea cauta mereu scuze
Ca n-o lasa ai ei, dar ii simteam minciuna pe buze
Tristetea din vocea ei ma facea mai curios
Dar refuzurile ei ma faceau mai furios.
Am hotarat sa cedez, sa renunt, sa n-o mai sun
Desi spunea la telefon ca pentru ea sunt prea bun
Si-mi venea sa mor cand peste cateva zile
Am vazut-o din balconul meu intr-un scaun cu rotile.
Ochii ei tristi am sa-i tin minte mereu
De la ei am invatat ca poate fi si mai greu
Un suflet ratacit ce ma privea de acolo de sus
Asteptand de la viata un raspuns....
Un comentariu:
la care nu a venit la timp...stiu povestea ne descriem:)
cred ca acelasi lucru l-am facut si eu:) si tu ...oricine ...cine nu recunoaste nu iubeste
Trimiteți un comentariu